"În vremuri ale înşelătoriei universale, a spune adevărul este un act revoluţionar" (George Orwell)

Confesiunile unui optimist creștin-16.11.2020
O victorie à la Pirus – Maia Sandu

10:58, 16 noiembrie 2020 9 vizualizări


Ieri s-a consumat meciul trepidant dintre Igor și Maia, dintre cele două tabere beliberante, una considerată prorusă, alta prooccidentală. În acest război politic fratricid rezultatele preliminare o scot învingătoare pe Maia. Și așa cum se obișnuiește, tabăra învingătorilor jubilează, iar cea a perdanților lăcrimează. Tristă poveste, deprimant tablou! În condițiile unei alienări colective cvazigeneralizate, cui să-i mai explici că de fapt cel învins definitiv și pe de-a-ntregul este însuși poporul? Și totuși, fiind perfect conștient de opacitatea impenetrabilă a unei mase largi de oameni zombificați iremediabil, eu îmi fac datoria de cronicar al vieții publice și descriu istoria maladiei cu fidelitate. Și ca de obicei, o fac pentru cei puțini, pentru cei aleși, pentru posesorii spiritului critic și ai bunului simț, nestricați de Sistemul pervers care a contaminat întreaga societate până-n măduva oaselor.

Mai întâi o precizare asupra titlului. O victorie à la Pirus  este cea care de fapt îl plasează pe învingător în postura de învins. Sau, așa cum specifică Wikipedia, este o victorie obținută cu un cost atât de mare pentru învingător, încât aproape că echivalează cu o înfrângere. În cazul nostru cei care se cred învingători în războiul electoral care s-a finalizat ieri de fapt sunt și ei niște învinși. Și vom vedea mai la vale de ce.

Aș mai preciza și următorul detaliu. Călcatul pe aceeași greblă este un sport național nu doar la moldoveni. El stă chiar la temelia sistemului politic republican, bazat pe votul universal și pe pluripartidism. Acest sistem a lansat din capul locului mitul poporului suveran,  ce a inversat piramida ierarhică tradițională în care suveran era monarhul, regele, domnitorul, unsul Domnului (Fac aceste divagații istorice, deoarece fără ele e imposibil de înțeles realitățile de azi.). Însă după căderea Franței în 1789 cei care formau starea a treia, negustorii sau burghezimea în ascensiune, au promovat conceptul de popor suveran, insuflându-le maselor iluzia intrării în scena istoriei și a preluării actului decizional la nivel de stat. De fapt, singurii profitori ai așa-zisei Revoluții pretins Franceze au fost negustorii, cei care controlau capitalul, și nicidecum masele de țărani manipulați de către aceștia prin intermediul lojilor masonice și a presei ce le aparținea.

Și de atunci povestea se repetă mereu. Puterea reală aparține deținătorilor de capital, deci este de natură economică, nu politică, iar masele nu sunt decât niște mulțimi manipulabile, cărora li se creează iluzia participării la formarea puterii de stat și la luarea deciziilor la nivel de stat. De atunci și până în prezent politica a devenit sluga economiei sau, mai exact, primatul economicului asupra politiciului în sistemul zis democratic a devenit un fapt social total. Iar parantezele istorice de tipul totalitarismelor de dreapta și de stânga din secolul trecut doar confirmă această realitate. Fascismul și comunismul ca forme ale capitalismului de stat au fost doborâte de liberalismul trimfător, acest model economic și socio-politic extânzându-se la scară globală după căderea URSS. Anume în acestă paradigmă ne aflăm astăzi și anume din această perspectivă trebuie judecate și recentele alegeri prezindețiale.

Așadar, virusul liberal ca ideologie de stat nedeclarată și ca mod unic de interpretare a realității constituie însăși esența societății în care ne-am pomenit în ultimele trei decenii.  Numele corect al acestui tip de societate este ”civilizația banilor”. Asta pentru că banii reprezintă sistemul de referință absolut, indiscutabil și axiomatic. Ei reprezintă singura valoare care contează cu adevărat. ”Homo economicus” nu cunoaște și nici nu recunoaște alte valori.

Revenind la oile noastre electorale, observăm că interpretarea comună a rezultatelor alegerilor de ieri este următoarea: prooccidentala Maia a câștigat în fața prorusului Dodon. Însă adevărul este cu totul altul decât cel pe care îl cred mulțimile înșelate de către cele două tabere beligerante. De fapt, este o victorie a Marii Finanțe Internaționale, a cărei exponentă este Maia, asupra oligarhiei ruse, al cărei exponent este Dodon. Patria oligarhiei globale, ca și patria oligarhiei ruse este banul.  Capitalul întotdeuna este apartid, nu are valori naționale și folosește puterea de stat doar pentru exploatarea resurselor și pentru consolidarea puterii economice care este singura putere reală. Astfel, oricât ar fi de amar acest adevăr, a învins nu poporul, ci plutocrația globalistă. Și în general, într-un sistem al democrației de masă poporul nu învinge niciodată, ci este invariabil în postura de învins. Iată un adevăr simplu, elementar, dar atât de greu de înțeles și mai ales de acceptat de către masele zombificate, mintea cărora a fost croită după iluzia liberală, care exaltă mitul cetățeanului, al drepturilor omului și celelate elemente ale acestei manipulări generalizate. Pus în fața unui astfel de exercițiu intelectual, omul obișnuit se pomenește blocat, refuzând orice invitație de a renunța la ochelarii de cai și a-și revedea anumite prejudecăți.

Caruselul electoral a devenit o experiență atât de obișnuită, încât a te distanța de acesta e deosebit de dificil. Entuziaștii de ieri, adepții Maiei, după ce balonul electoral se va dezumfla, vor deveni frustrații de mâine, blestemându-și obiectul recentei adorații și pregătindu-se să-și ia revanșa la următoarele alegeri. Nimic nou în această poveste. Morișca electorală va lansa pe piață alți idoli, doborându-i pe cei de ieri, spectacolul fiind reluat ritualic la nesfârșit.

Atunci când este întrebat, poporul mereu îl alege pe Baraba, preferând-l lui Iisus. Masele nu au discernământ, ele se ghidează sau, mai exact, sunt ghidate în baza unor stimulenți cu totul diferiți. Managementul percepțiilor a ajuns atât de subtil în epoca de azi, încât orice nulitate poate fi prezentată ca supraom și orice erou poate fi zugrăvit drept ultimul ticăloc. Marketingul electoral, bazat pe manipularea prin intermediul presei audiovizuale și a internetului, funcționează perfect. Într-o societate a spectacolului nu contează cum ești, ci cum pari. Adică, cum ești prezentat în mass-media marelui public.

E adevărat că Dodon a fost atât de nesuferit, de arogant, de lacom și de tăntălău pe durata mandatului său, încât și-a programat el însuși pierderea electorală. Iată de ce ziceam acum câteva săptămâni că anume el a fost cel mai important argument electoral în favoarea Maiei. Contrastul o avantaja enorm. Și nici banii, nici propaganda masivă, nici susținerea de toate tipurile de la Moscova n-au mai putut să-l salveze pe nefericitul Dodon. Va urma execuția ritualică a acestuia, foarte probabila lui condamnare și întemnițare, dacă, bineînțeles, insul nu o va șterge grabnic la Moscova. Asta, însă contează prea puțin, chiar dacă linșarea lui publică le va aduce o satisfacție aparte adepților ”vectorului european”. Lumii îi place când foștii barosani sunt trași în țeapă, e mica bucurie a omului necăjit, nedreptățit de către toate guvernările.

 După ce s-a consumat această nouă repriză a beției colective care sunt alegerile, e bine să ne întrebăm ce va urma. Voi încerca să răspund mai jos la această întrebare, dar nu înainte de a spune câteva vorbe despre cei care se autoproclamă solemn ”diaspora”. Aceasă noțiune, ce caracteriza pe vremuri totalitatea comunităților evreiești dispersate în lume după distrugerea Ierusalimului, capătă cu totul alte sensuri la ora actuală. Migranții economici moldoveni, ajunși pe piețele forței de muncă din străinătate (în special cei care muncesc în țările occidentale!) se erijează în postura de forță de șoc, de avangardă revoluționară, de lamură a societății pe care au abandonat-o, de susținători ai curentului proeuropean. În realitate, însă, este vorba despre niște oameni împinși să plece în străinătate de către sistemul economic internațional, care i-a atribuit Moldovei rolul de colonie economică a corporațiilor transnaționale, iar populației apte de muncă – rolul de sclavi, de precariat, de resurse umane exploatate la limită în străinătate. Anume această masă de manevră a capitalismului globalist, care i-a aruncat în postura de degradantă de sclavi, a fost transformată de către acest sistem în ”detașament de șoc” al Maiei. Cozile imense din orașele occidentale ale moldovenilor, care se rupeau să voteze pentru Maia, arătau ca o jalnică procesiune a vitelor mânate cu abilitate spre abator.  Dar să-i lăsăm pe bieții învingători să-și savureze aparenta victorie. Pentru că în câteva luni această bucurie se va transforma într-un sentiment de profundă amărăciune a omului înșelat de cineva în care și-a investit atâta speranță.

În condițiile unei crize economice fără precedent în istorie, provocate de forțele globaliste care au inventat-o și pe Maia, șomajul va atinge proporții uriașe, afectâtnd atât ”sclavii fericiți” de pe planțațiile Occidentului, cât și moldovenii rămași acasă. Urmează o criză alimentară globală, determinată și ea de către aceiași autori ai Marii Resetări care pregătesc intrarea omenirii în ”noua normalitate”, cea de după încheierea operațiunii speciale ”Covid-19”. Și așa cum măsurile draconice, pretextate de falsa pandemie,  se vor însăpri și mai mult sub mandatul Maiei, adepții ei de azi vor avea în curând nefericita ocazie să o blesteme, să o înjure și să o acuze de speranțele înșelate. (Electorii naivi se pomenesc mereu în rolul soțului încornorat de către o soție ușuratică!). Rămași fără o bucățică de pâine, forțați să poarte botnițe ei și copiii lor, supuși arestului la domiciliu și interdicțiilor de a călători peste hotare, dar și în propria țară, și în localitatea de reședință, constrânși să accepte vacccinrarea și ciparea, entuziaștii de azi, îndrăgostiți de stafia Maiei, mâine vor vărsa lacrimi tardive și inutile.

Puțini, foarte puțini, au fost cei care au auzit argumentele mele din ultimele luni. Atunci când spuneam că agenda globaliștilor sataniști este agreată deopotrivă de către toți aspiranții la funcția de președinte și că între acești pigmei politici nu există nici o diferență de principiu, știam că nu am cum să determin un salt intelectual uriaș printre masele fascinate de televizor și de spectacolul electoral. Însă totuși mi-am făcut datoria și am spus tot ce era de spus. Astăzi procedez la fel.

Subliniez încă o data. Faptul că Dodon s-a dovedit a fi un ticălos și un nemernic nu înseamnă câtuși de puțin că Maia este mai brează. Iar la întrebarea obsesivă ”Și atunci ce să facem ?” v-am răspuns: să nu participați la alegeri. Ele nu au nici o relevanță. Zero barat! Mai rău. Ați scăpat de dracu” și ați dat de tat-su ori de mă-sa, mai exact! Dar dacă lumea refuză să scoată capul din cutiuța numită televizor, eu ce îi pot face? Dacă în locul omului gâdește televizorul, cum să îl scot din starea de imbecilizare? Iată de ce mesajul meu ajunge la atât de puțini oameni. Televizorul a lichidat definitiv capacitatea de gâdire a societăților moderne. Acest drog care ucide mintea, această vrajă care invadează sufletul face ravagii sinistre cu efecte de-a dreptul catastrofale. Și martor mi-e Dumnezeu că v-am spus aceste lucruri de nenumărate ori. Unii m-au auzit. Și slavă Domnului! Aceștia sunt cei puțini care și-au salvat mințile de otrava demonocratică și de capcanele televiziunii. Restul sunt masă de manevră pregătită pentru Marea Resetare, pentru eutanasierea colectivă în cadrul operațiunii de vaccinare și cipare sub pretextul pandemiei. Tocmai în perioada istorică ce poartă profunde și multiple semne apocaliptice a picat și această ridicolă și prostească cursă electorală. Și a funcționat perfect, de două ori ca o cursă: unu, ca o goană după vânt, doi, ca o capcană pentru proști.

Acum să formulăm niște remarci finale. Maia Sandu este vârful de lance al mafiei globalist-sataniste, care va executa cu maximă eficiență agenda Guvernului Mondial de instaurare a Noii Ordini Mondiale. Republica Moldova va fi desuveranizată definitiv, înfundându-se iremediabil în ingrata postură de colonie a Ocultei Mondiale care acționează prin intermediul unor organizații mondialiste precum Forumul Economic Modial, ONU, FMI, Banca Mondială sau Organizația Mondială a Sănătății. Prin urmare, așa cum spuneam, dezastrul economic va fi unul fără precedent în istorie la scară planetară, afectând puternic și țara noastră, toate drepturile și libetățile vor fi în continuare călcate în picoare de către Guvernul Mondial prin intermediul unor administrații coloniale precum va fi și cea a Maiei Sandu. Persecuțiile celor care se opun agendei globaliste de instaurare a unei dictaturi tehnocratice planetare se vor intensifica. Un soi de regim comunist de tipul celui din China de azi, consolidat de Inteligența Artificială și de robotică, de manipulările genetice și asasinatele în masă prin programele eugeniste de reducere drastică a populației globului pare a fi inevitabil. În aceste condiții incoștienții își continuă viața obișnuită, iar Noe își pregătește arca salvatoare. Dreptul Noe nu se lasă descurajat de batjocura mulțimilor. Potopul este iminent, iar salvarea este asigurată de ascultarea față de Dumnezeu și de munca de pregătire a corăbiei mântuirii.

Recurgând la o figură de stil a lui Rene Guenon, care a folosit-o ca titlu la o carte, am putea spune că trăim în epoca ”domniei cantității”. Și victoria de ieri a Maiei este de asemenea rodul domniei cantității. Întreaga poveste cu ”numerologia” electorală, cu suma voturilor și cu procentele electorale care amețesc mințile lumii, nu este decât, așa cum vă spuneam, o farsă, o perdea de fum, o manevră a celor care la ora actuală dețin controlul asupra avuțiilor lumii. Maia ca fiică adoptivă a plutocraței globale, a banksterilor internaționali, nu va ieși din cuvântul acestora. Tăvălugul globalist se va rostogoli cu o viteză din ce în ce mai mare peste noi. Iar șanse de salvare are doar cel care va vedea în Biserica lui Hristos arca lui Noe, care va renunța la viața de până acum și se va retrage la țară și care nu va accepta sub nici o formă dictatura globaliștilor, vaccinarea, ciparea și transformarea omului în animal domestic al forțelor răului absolut.

Așadar, perspectivele nu sunt deloc roze. Singuri suntem neputincioși. Dar în alianță cu Dumnezeu suntem invincibili. Nu ne este dat să știm dacă actul final al istoriei deja se desfășoară sau Dumnezeu va îngădui să mai existe această lume, oprind ofensiva totală a forțelor rălui. În schimb știm bine ce avem de făcut noi, creștinii, în orice condiții: rugăcine, post, viață demnă, curaj, spirit de jertfă și totală, nețărmirită nădejde în mila și atotputernicia lui Dumnezeu. Să ne facem datoria de buni creștini, să lăsăm la o parte frica, să nu ne luăm după gura lumii, ci să ne căutăm de drumul nostru. Iar de restul Tatăl Ceresc va avea grijă.

Iurie Roșca

Distribuie
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •