"În vremuri ale înşelătoriei universale, a spune adevărul este un act revoluţionar" (George Orwell)

Arhiepiscopul Vigano: Statul profund și biserica profundă

09:06, 17 octombrie 2021 12 vizualizări

Acum, așa cum ne-am pomenit în fața unui plan criminal, ar fi cel puțin logic să îl denunțăm și să-l facem cunoscut, pentru a putea apoi să-l evităm și să-i judecăm pe cei vinovați.

Lista trădătorilor ar trebui să înceapă cu șefii de guvern, cu membrii cabinetului și aleșii poporului, și apoi să continue cu virologii și medicii corupți, oficialii complici, liderii forțelor armate incapabile să se opună încălcării Constituției, jurnaliștii corupți, judecătorii lași și sindicatele slugarnice.

În acea lungă listă care va fi întocmită probabil într-o zi, ar trebui să fie incluși și liderii Bisericii Catolice, începând cu Bergoglio și nu puțini dintre Episcopi, care au devenit zeloși executori ai voinței prințului (*2) în pofida  mandatului primit de la Hristos.

Și cu siguranță, în această listă, s-ar cunoaște amploarea conspirației și numărul conspiratorilor, confirmându-se  criza autorității și perversiunea puterii civile și religioase.

Pe scurt, abia  atunci s-ar înțelege  că partea coruptă a autorității civile – statul profund – și partea coruptă a autorității ecleziastice – biserica profundă – sunt două fețe ale aceleiași monede, ambele instrumentale pentru stabilirea Noii Ordini Mondiale.

În acest sens, pentru a înțelege această alianță între puterea civilă și cea religioasă, este necesar să recunoaștem dimensiunea spirituală și eshatologică a conflictului actual, încadrându-l în contextul războiului pe care Lucifer, încă de la căderea sa, l-a purtat împotriva lui Dumnezeu.

Acest război, ale cărui rezultate au fost hotărâte ab æterno (*3) odată cu înfrângerea inexorabilă a lui Satana și a Antihristului și victoria copleșitoare a Femeii înconjurate de stele, se apropie acum de deznodământul său.

Anume acesta este motivul pentru care forțele întunericului sunt atât de sălbatice în prezent, atât de nerăbdătoare să șteargă numele Domnului nostru de pe pământ, nu numai pentru a distruge prezența sa tangibilă în orașele noastre prin dărâmarea bisericilor, demolarea crucilor și suprimarea sărbătorilor creștine; dar și prin eliminarea memoriei, anularea civilizației creștine, adulterarea învățăturii acesteia și degradarea cultului său.

În calea realizării acestor scopuri, prezența unei ierarhii credincioase și curajoase, gata să sufere martiriul pentru a apăra credința creștină și învățătura morală este cu siguranță un obstacol.

Acesta este motivul pentru care, încă din faza inițială a planului globalist, a fost esențial să fie coruptă ierarhia bisericească sub aspect morală și doctrinar, să fie infiltrată  de coloana a cincea și cu celule aflate în adormire, să fie privată de orice aspirație supranaturală și să o facă vulnerabilă în fața șantajului ca urmare a scandalurilor financiare și sexuale; toate acestea urmărind scopul de a o  exclude și a o  elimina odată ce obiectivul său a fost atins, conform practicii stabilite.

Această operațiune de infiltrare a început la sfârșitul anilor 1950, când proiectul Noii Ordini Mondiale tocmai prindea contur.

Această lucrare de subversiune a început câțiva ani mai târziu, odată cu Conciliul Ecumenic Vatican II, în vederea căreia alegerea lui Roncalli și expulzarea cardinalului Siri, „delfinul” lui Pacelli (*4) sau probabilul succesor al papei, au reprezentat un motiv de entuziasm atât pentru elementul progresist și modernist din cadrul Bisericii, cât și pentru elementul comunist, liberal și masonic din lumea civilă.

Consiliul Vatican II  a reprezentat în cadrul corpului eclezial ceea ce a fost Jurământul terenului de tenis [al Revoluției franceze, 20 iunie 1789] pentru societatea civilă: începutul Revoluției.

De altfel, am subliniat în mai multe rânduri natura subversivă a Conciliului (Vatican II –n.n.), iar astăzi consider că o analiză istorică merită o atenție sporită, faptele aparent disparate căpătând o semnificație tulburătoare și explicând multe lucruri.

Traducere de Iurie Roșca

sursa: www.insidethevatican.com

1. Din Scrisoarea nr. 100, 2021, din 31.08.2021, ”Și ne izbăvește de cel viclean” de Arhiepiscopul Carlo Maria Vigano.

2. Aici noțiunea de prinț poate avea o dublă semnificație: Prințul acestei lumi, Lucifer și doi, cea de putere politică.

3. Din veșnicie (lat).

4. Pius al XII-lea, născut Maria Giuseppe Giovanni Eugenio Pacelli (n. 2 martie 1876Roma – d. 9 octombrie 1958Castel GandolfoItalia) a fost papă al Bisericii Catolice între anii 1939 – 1958.

Distribuie
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •